Ortodoxia-Română

                      Sub genericul "de pe bloguri adunate", cică ar fi un fel de „cremă” a celor mai proaste anunţuri, evident anunţuri care doreau să comunice ceva dar erau scrise cu atâta echivoc încât confuzia era inevitabilă. Ei lasă că am văzut nişte "anunţuri" că mi-e şi jenă numai să mă gândesc la ele. Ziarul Dilema Veche are o rubrică Cu ochii în 13-14 (după rubrica lui Andrei Gheorghe „13-14”) care mai adună astfel de anunţuri din ziare sau expresii ale moderaorilor, şi a crainicilor de ştiri, radio sau TV. Respectivele anunţuri nu au neapărat un mesaj foarte ambiguu ca cele de jos  (ambiguitate care trădează lipsa de educaţie şcolară elementară sau stupizenia), însă sunt cât se poate de reale! Dilematicii în spirit de harţă mai extrapolează un anumit mesaj trecând de la una la alta.  Aşa zisele anunţuri de mai jos pot fi unele inventate doar pentru a ne face pe noi să râdem, însă altele seamănă foarte mult cu gafe reale ale unor indivizi parcă ieşiţi di

Datorita unor erori aparute in sursa template-ului blogul are foarte multe defecte de afisare a modulelor de design. Ne cerm scuze de inconvenient si promitem ca o sa refacem tema blogului. Mentionam ca am montat o tema simpla pe alb pentru un timp scurt pana se va recrea o tema pentru acest blog. Speram cu ajutorul lui Dumnezeu sa il transferam pe o structura mult mai buna si mai simpla pe un subdomeniu la un sit Ortodox. cei care sunt obisnuiti sa scrie si terminatia Blogspot. com vor fi redirectionati catre sub domeniul dedicat acestui blog. pe noul subdomeniu speram sa aducem la dispozitie si un forum cat si un alt modul de chat. Multumesc pentru intelegere! Semnat : Popescu Florin

     Am citit recent în ultimul număr al revistei „Familia Ortodoxă” un articol care m-a pus pe gânduri şi la care am simţit impulsul de-a răspunde prompt în asentimentul celui care l-a scris. Este vorba de un eseu scris de Dragoş Bouroş, elev în clasa a X-a la Liceul Teoretic Ovidius din Constanţa, pentru concursul „Stop Violenţa” şi care a fost publicat în framgent de revista mai sus menţionată. Un eseu scris cu aplomb şi maturitate. Voi reproduce acest scurt fragment numit „Generaţia Mea”: Inimaginabilul experiment Piteşti a urmărit permanentizarea stării de robie a omului adică mutarea cătuşelor de la mâini şi picioare, la cap şi la inimă. Această stare de robie a fost menţinută până în 1989 prin autocenzură, autocritică şi turnătorie, într-un cuvânt prin frică şi teroare. După 1990 robia nu a încetat, doar că mijloacele de manipulare şi control a conştiinţei s-au diversificat şi rafinat. Iertaţi-mi sinceritatea. Aş dori să vă vorbesc despre violenţa pe care o simţim îndreptată

 Subiectul se leagă după cum bine se observă din titlu, de expunerea precedentă unde am făcut un scurt rezumat al cărţii lui J.D. Sallinger, De veghe în lanul de secară . Am făcut schimbarea între cele două cuvinte, veghe cu trezvie, pentru a ridica puţin cortina şi a vedea puţin ce se află dincolo de scenă. Deja suntem în altă dimensiune. Nu mai este doar o simplă veghe ci lucrurile se petrec la o intensitate mult mai sporită. Trezvie înseamnă peste starea de veghe, o atenţie sporită pe care omul o dă în special acţiunii minţii asupra gândurilor şi ia aminte la stările sale sufleteşti. Am spus că ceea ce se formează în mintea lui Holden, imaginea lanului de secară unde el  îi păzeşte pe ceilalţi să nu cadă în prăpastie poate întruchipa un vis freudian. Visul se formează în mintea lui distorsionând realitatea după fantezia de care poate da dovadă, codificând realitatea.  Metafora celui care se află de veghe în lanul de secară, aşa cum o văd eu, s-ar explica în felul următor. Lanul de

           De veghe în lanul de secară (în org. The Catcher In The Rye ) este titlul cărţii scrisă de autorul american de origine evreiască, J. D. Salinger. Cartea a devenit celebră (cea mai bună dintre cărţile lui Salinger) în literatura artistică americană a secolului XX. A fost publicată în anul 1951 devenind, la noi, o carte de referinţă pentru literatura şcolară şi literatura vestică în general. M-am oprit asupra acestei cărţi deoarece fără să-şi propună acest lucru (într-o oarecare măsură a conştientizat), autorul surprinde o realitate dramatică ce reprezintă un punct de cotitură fundamental în viaţa omului ca şi creaţie a lui Dumnezeu şi indispensabil un salt existenţial pe care creştinul trebuie să-l facă pentru a găsi adevărata fericire. Părerile sunt împărţite între cei care consideră această carte una foarte bună şi cei care nu înţeleg ce poate fi văzut bun în ea. De veghe în lanul de secară  este scrisă pe un ton elegiac şi surprinde viaţa tânărului liceean rebel Holden Ca

Vă miraţi poate de această întrebare, pusă pe un blog ortodox. Mai ales când Filocalia, carte de bază a dreptei credinţe vorbeşte mai mult de isihie, adică de liniştirea sufletului omenesc, în faţa vânturilor tulburătoare de pe marea vieţii. Şi totuşi, îmi pun această întrebare, mai mult ca o provocare pentru a scoate din somnolenţă duhul ortodocşilor, care în convalescenţa convertirilor sau a contemplaţiilor personale de rugăciune, sunt veşnic preocupaţi, în majoritatea cazurilor, mai mult de propria mântuire şi fericire, uitând să se mai "neliniştească" pentru "liniştea" aproapelui lor. Motivaţiile credincioşiei noastre, de multe ori egoiste, ne plasează din păcate într-un duh lânced şi nepăsător faţă de necazurile celor de lângă noi, când de fapt un ortodox adevărat este un neliniştit, sau o flacără ce arde continuu în dorinţa ca aproapele său să fie fericit şi liniştit. Rugăciuni, masluri acatiste se fac... Lipsesc faptele concrete. Şi acest lucru ne costă. Pl

De la Sfântul Vasile cel Mare avem lăsate molitvele, rugăciuni puternice către Dumnezeu care conţin întradevăr proferisiri spre alungarea vrăşmaşului, poate singurele rugăciuni ce conţin sintagma “te blestem pe tine diavole…”. Dar acestea sunt făcute în condiţii excepţionale şi nu de oricine. Oficial o singură zi din an este lăsată de sinod pentru a se face aceste molitve. Prima zi a anului nou, zi în care este prăznuit  Sf. Vasile cel Mare. Puţini preoţi se încumetă să citească aceste rugăciuni şi numai pentru situaţii extreme, cazul celor demonizaţi etc.   Însă există întradevăr psalmi de blestem ? Trebuie să ne lămurim că nu există psalmi care au fost scrişi categoric cu dorinţa fermă de a face rău celuilalt semen, chiar şi vrăşmaşului. Psalmii sunt un strigăt uneori disperat (Psalmii 109, 120,) alteori litanic, tânguitor, către Dumnezeu pentru izbăvirea din primejdia imediată a momentului. Alteori psalmii iau aspectul unor cântări de laudă aduse lui Dumnezeu (Psalm 96, 103 etc). Î

Aş dori să vă împărtăşesc experienţa mea proprie pe care am trăit-o ca pelerin pentru prima dată în Muntele Athos, Grecia, loc cunoscut pe bună dreptate şi ca Grădina Maicii Domnului. Nu vreau să vă fiu atât un ghid turistic, expunând în faţa celor care citiţi aceste rânduri, o descriere geografică sau istorică a muntelui, întrucât aceste informaţii le găsiţi peste tot pe internet în cele mai mici detalii. Dorinţa mea este să vă fac să simţiţi acea lumină despre care se spune că se află într-unul dintre cele mai sfinte locuri de pe pământ. Măn. Simon Petras Dacă vrei să te învredniceşti cu o asemenea trăire acolo, e bine să pleci cu gândul că vrei să te întâlneşti cu Dumnezeu, dar în smerenie adică să renunţi la tot ce ţi-au spus alţii sau ţi-au împuiat capul că o sa găseşti acolo (acum mă simt în situaţia ridicolă de a mă contrazice pe mine însumi). Să îl chemi pe Dumnezeu în inima ta, ca la rândul Său Dumnezeu să “îţi facă chemare”. Cât de adevărate simt acum că sunt vorbele scri

Atât din punct de vedere creștin ortodox cât și creștin catolic ori creștin neoprotestant, spre stupoarea unora și consternarea altora, bărbații și femeile așa cum i-a creat Dumnezeu după chipul și asemănarea Sa, nu sunt atât de diferiți unul faţă de altul cum ne cred unii, picați din spațiu interplanetar. Observăm în lume un alt lucru drăcesc asupra căruia atrag atenția sfinții părinți. Observăm o feminizare a bărbatului și o masculinizare a femeii. Să dezvoltăm puțin. Fenomenele anticre știne gay și respectiv feminismul sunt tributarii răsucirii realității creației lui Dumnezeu. Dumnezeu a creat bărbatul să fie bărbat, cu însușirea specifică tipologiei sale și femeia să fie femeie cu aceleași atribuții specific firii ei. Cuvântul gay la origine însemna vesel, jovial, și era pus în aceiași clasă sinonimică cu marry (fericit)   și happy (bucuros). Prin denaturarea sensului, folosit strict pentru a desemna o altă realitate, acest cuvânt a început să fie asociat tot mai des cu pedera