Ortodoxia înseamnă nelinişte?

De la Cenaclul Lumina Lina -
Vă miraţi poate de această întrebare, pusă pe un blog ortodox. Mai ales când Filocalia, carte de bază a dreptei credinţe vorbeşte mai mult de isihie, adică de liniştirea sufletului omenesc, în faţa vânturilor tulburătoare de pe marea vieţii. Şi totuşi, îmi pun această întrebare, mai mult ca o provocare pentru a scoate din somnolenţă duhul ortodocşilor, care în convalescenţa convertirilor sau a contemplaţiilor personale de rugăciune, sunt veşnic preocupaţi, în majoritatea cazurilor, mai mult de propria mântuire şi fericire, uitând să se mai "neliniştească" pentru "liniştea" aproapelui lor. Motivaţiile credincioşiei noastre, de multe ori egoiste, ne plasează din păcate într-un duh lânced şi nepăsător faţă de necazurile celor de lângă noi, când de fapt un ortodox adevărat este un neliniştit, sau o flacără ce arde continuu în dorinţa ca aproapele său să fie fericit şi liniştit.

Rugăciuni, masluri acatiste se fac... Lipsesc faptele concrete. Şi acest lucru ne costă. Plătim cu viitorul...

Nu credeţi, că suntem prea liniştiţi? Nu credeţi că ortodoxia îneamnă veghe, ardere de tot, zbucium pentru pacea celor de lângă noi?

Nu credeţi că ortodoxia înseamnă şi nelinişte?

Părintele Cătălin
dumitreancatalin@yahoo.com

Răspunsurile la întrebarea Părintelui le puteţi lăsa la comentari sau la adresa de email a Părintelui Cătălin 

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Psalmii “de blestem”

De la -
Imagine
De la Sfântul Vasile cel Mare avem lăsate molitvele, rugăciuni puternice către Dumnezeu care conţin întradevăr proferisiri spre alungarea vrăşmaşului, poate singurele rugăciuni ce conţin sintagma “te blestem pe tine diavole…”. Dar acestea sunt făcute în condiţii excepţionale şi nu de oricine. Oficial o singură zi din an este lăsată de sinod pentru a se face aceste molitve. Prima zi a anului nou, zi în care este prăznuit  Sf. Vasile cel Mare. Puţini preoţi se încumetă să citească aceste rugăciuni şi numai pentru situaţii extreme, cazul celor demonizaţi etc.   Însă există întradevăr psalmi de blestem ? Trebuie să ne lămurim că nu există psalmi care au fost scrişi categoric cu dorinţa fermă de a face rău celuilalt semen, chiar şi vrăşmaşului. Psalmii sunt un strigăt uneori disperat (Psalmii 109, 120,) alteori litanic, tânguitor, către Dumnezeu pentru izbăvirea din primejdia imediată a momentului. Alteori psalmii iau aspectul unor cântări de laudă aduse lui Dumnezeu (Psalm 96, 103 etc). Î
Citiți mai multe

Sunt ortodox (ne)practicant

De la -
Imagine
Mai într-una din serile trecute avusem o discuţie amicală cu unul din prietenii cei mai apropiaţi pe messenger. Aşa o şuetă între amici, ca după o zi de lucru. Diferenţa fiind că eu nu am mai avut de mult o zi serioasă de lucru, dar prietenul meu era rupt de la office. Şi de la una la alta, ne trezim că vorbim şi despre religie. La care amicul meu îmi face o apreciere la un moment dat printr-o remarcă ce m-a surprins: „...şti şi eu sunt ortodox dar nu aşa ortodox practicant ca tine”. Am rămas puţin cu degetul suspendat deasupra tastaturii, zicându-mi în sinea mea „ca să vezi domnule ce chestie, carevasăzică până la urmă sunt ortodox practicant dar pesemne că nu ştiam eu, din moment ce mi-a spus-o altcineva”. Am ridicat surprins dintr-o sprânceană, (fizic nici nu-i greu că doar apeşi pe emoticon) însă am lăsat subiectul baltă neştiind cum să reacţionez verbal. Aşa că profit de această ocazie să lămurim odată problema, ce-i aia domnule să fi ortodox practicant ? Prietenul meu mă mai vizi
Citiți mai multe

Mersul cu icoana

De la -
   Un vechi obicei datând din secolul IV d.Hr., moment în care s-a stabilit şi ziua în care se serbeaza Crăciunul(25 decembrie), este unul din cele mai vechi obiceiuri specific ortodoxe. Preotul, însoţit de cântăreţ, merge la fiecare gospodărie , dă spre aducerea sarutării Icoana Naşterii Domnului, aşa cum Sfânta Tradiţie o păstrează. Bineînţeles că acestei cutume bisericeşti i se poate conferi caracterul de regionalism, însă ea a devenit întrebuinţată în mai toate zonele ţării.    Unii sceptici ( iar aici mă includ şi eu) consideră această formă de aducere aminte a celui mai important moment creştin ca pe o "cerşeală într-un mod penibil"; şi motivez: pentru majoritatea preoţilor este un moment extrem de bun pentru a-şi mări patrimoniul personal, dar trebuie luat în considerare că tot noi i-am învăţat în felul acesta.    Cei ce se rezumă la cutuma în sine şi la importanţa momentului însuşi, mărturisesc că este ca o spovadă, iar intrarea preotului în casă aduce noroc.    Di
Citiți mai multe