Ortodoxia-Română

   Un vechi obicei datând din secolul IV d.Hr., moment în care s-a stabilit şi ziua în care se serbeaza Crăciunul(25 decembrie), este unul din cele mai vechi obiceiuri specific ortodoxe. Preotul, însoţit de cântăreţ, merge la fiecare gospodărie , dă spre aducerea sarutării Icoana Naşterii Domnului, aşa cum Sfânta Tradiţie o păstrează. Bineînţeles că acestei cutume bisericeşti i se poate conferi caracterul de regionalism, însă ea a devenit întrebuinţată în mai toate zonele ţării.    Unii sceptici ( iar aici mă includ şi eu) consideră această formă de aducere aminte a celui mai important moment creştin ca pe o "cerşeală într-un mod penibil"; şi motivez: pentru majoritatea preoţilor este un moment extrem de bun pentru a-şi mări patrimoniul personal, dar trebuie luat în considerare că tot noi i-am învăţat în felul acesta.    Cei ce se rezumă la cutuma în sine şi la importanţa momentului însuşi, mărturisesc că este ca o spovadă, iar intrarea preotului în casă aduce noroc.    Di

S-a aşternut peste oraş un strat alb de zăpadă, punând în sufletul noastre bucuria copilăriei trecută de mult şi parcă ieri sfârşită... Au început colindătorii sa vestească sosirea Mântuitorului. Si parcă neobosiţi în cântul lor cristalin, angelic, se văd magii de la răsărit cum vin cu darurile nepreţuite la Marele Împărat ce îsi pleacă capul ca în ficare an "în pesteră pe paie reci" cum spune colinda: Copile cu ochi senini, Tu iarăşi vi printre străini,  În peşteră de paie reci Tu capul iarăşi ţi-l apleci. Nimic nu e mai de preţ ca bucuria acestor mici îngeraşi ce cântă şi cântă şi iarăşi cântă cu sufleţelele lor pure şi nevinovate sosirea Fiului lui Dumnezeu. Stau şi mă uit şi la micuţul meu Alex şi la micuţa mea fetiţă, Maria, de care până acum nu am povestit nimic, şi văd în ochii lor sclipirea bucuriei parcă urmează să se întâmple ceva ieşit din comun ceva absolut fantasmagoric.  Da! Ştiu ce se întâmplă cu ei, simt cum se apropie ziua de Crăciun. Poate că mulţi se

Stau şi mă gândesc de multe ori de ce dacă facem o creaţie din pământ sau plastelină nu îi putem da viată şi singur îmi răspund, "pentru că nu sunt Dumnezeu". Da nu pot da viaţă dar asta nu mă împiedica să dezbat o problemă dureroasă a multor domnişoare care cu voie sau fară voie ajung in capcanele unor demenţi ce le lasă însarcinate şi fug ca nişte lasi, mişei. Oare ce să facă saracele? Se izbesc de o problema tare grea, avort sau naşterea unui copil fără tată sau poate cu probleme din naştere că na diavolul nu face minuni face numai prostii. Am găsit un citat in Sfânta Scriptură tare interesant: "Doamne, Tu m-ai alcătuit în pântecele maicii mele.   Te voi lăuda, că sunt o făptura aşa de minunată" ( Psalmul 138 )  şi în acelasi timp am găsit si subiectul avort dezbatut medical care arata asa: Majoritatea oamenilor nu ştiu ce se întâmplă în timpul unui avort. Nici femeile care au avortat nu ştiu că de fapt au omorât un copil. Ele "au auzit" că de fap

Descriptio Moldavie - Religia la mondoveni   " Din pricina nepăsării strămoşilor noştri nu ştim ce religie au avut vechii locuitori ai Moldovei mai înainte ca soarele dreptăţii să fi răsărit prin părţile noastre. Dacă totuşi credem că dacii se trag din sciţi1, părere împărtăşită de toţi istoricii pe care-i cunoaştem, ne va fi permis poate să bănuim, printr-o presupunere care nu are nimic absurd, că ei s-au închinat aceloraşi forţe divine la care cronicile ruşilor ne spun că s-au închinat celelalte neamuri scitice: Peruna, zeul tunetelor, Volos, al vitelor, Pohvist al aerului, Lado al veseliei, Kupalo al semănăturilor, şi alţi idoli de acelaşi fel: Osliado, Horsa, Dajuba, Striba, Semargle şi Mocosa. Apoi, după ce romanii au ocupat Dacia, cum acest neam întrecea pe toate celelalte în superstiţii religioase, nu numai că n-au înlăturat vechile culte, dar, după obiceiul lor, pare că le-au şi sporit cu altele noi. Cine va avea în vedere că romanii, de cîte ori supuneau vreo altă ţară