Bărbaţii sunt de pe Marte şi femeile de pe Venus 1

Acesta este titlul unei cărţi tipărită în 1992 scrisă de autorul american John Gray. Cartea a cunoscut un real success în America şi un larg ecou în toate colţurile lumii. De formaţie psiholog, Gray foloseşte aceste două toponime astrale ca o metaforă pentru a evidenţia un stereotip de gândire occidental: pare-se că bărbaţii şi femeile ar fi atât de diferiţi unul faţă de altul încât îi poţi compara cu două fiinţe de pe alte planete. Totuşi dacă unii psihologi iau în considerare asemănările, Gray se focalizează pe diferenţe. Ca să anticipăm punctul nostru de vedere creştin-ortodox susţinem că, dacă diavolul este cunoscut prin definiţie ca cel care desface, separă,  învrăjbeşte, calomniază, rupe coeziunile (vezi grecescul diabolos - διάβολος), apoi Dumnezeu este cel care uneşte, reface legăturile, repune în drepturi. Mai pe scurt dacă diavolului îi sunt specifice diferenţele lui Dumnezeu îi e specific unitatea ! Foarte important de reţinut ca să-l înţelegem pe Mr. Gray.

Un sinopsis al cărţii evidenţiază câteva titluri (tot stereotipuri metaforizate) de felul:  bărbaţii se întorc în peşteri în timp ce femeile vorbesc; cum poţi motiva sexul opus; vorbind limbi diferite; bărbaţii sunt ca elasticul; femeile sunt ca valurile (sau cum zicea nemuritorul Eminescu “ce e val ca valul trece”); cum să ceri ajutorul si să-l primeşti (că poţi cere ajutorul şi te trezeşti cu buza umflată); cum să ţi magia dragostei în viaţă etc.

După publicarea cărţii şi succesul ei răsunător, îi urmează alte serii de căriţi cu continuarea subiectului de genul: "Iubirea Venusiană şi Marţiană"; "Marte şi Venus Veşnic Împreună"; "Marte şi Venus în Pat"; "Venus şi Marte Luând-o de la Capăt" etc. În sfârşit o carte îmi atrage în mod deosebit atenţia “Copiii Sunt din Rai”. Ah, în sfârşit Mr. Gray vorbiţi şi pe limba noastră. Şi eu care credeam că în asentimentul punctului dvs. de abordare a relaţiei stereotipice dintre sexe, aţi fi declarat în mod categoric că pe copii i-a adus barza. Puteam să jur.

Am insistat asupra genului literar al lui John Gray pentru că, metaforic sau nu stilul său de a vedea realitatea a influenţat dramatic mentalitatea unor întregi generaţii de oameni de pe întreg globul. Era de bonton, psihologic vorbind, chiar să-ţi pui întrebarea când erai în cercul unor prieteni, “Oare femeile chiar sunt de pe Venus iar bărbaţii de pe Marte ?”, ori mai ce ştiu eu ce constelaţii. Da, chiar aşa !

 Mai mult decât atât această cartea vine pe un val cultural, care în mediul academic americană se poate numi revoluţie sexuală, plecând de la teza psihanalistului evreu Sigmund Freud, părintele psihologiei moderne. Aceasta mai este corelată şi cu alte subiecte precum feminismul, genderismul şi altele, fenomene care la rândul lor îşi au rădăcini adânci în revoluţia culturală a anilor ’60, revoluţie care între noi fie vorba (dacă sunt şi cunoscători) n-a avut nimic creştinesc în ea. A revoluţionat doar secularizarea statului şi ruperea de tradiţii, în mod special de tot ce e vechi şi peren, rezultatul final fiind o societate laică (se poate citi şi atee).

Cartea profesorului universitar american Alan Bloom, “Criza spiritului american. Cum Universităţile au trădat democraţia şi au sărăcit sufletul studenţilor” (vă rog să reţineţi subtitlul sugestiv) critică foarte bine aceste fenomene care au apărut în universităţile americane aduse pe valurile revoluţiei mai sus menţionate în anii ’60 (şi care s-a extins în toate statele dezvoltate, precum Franţa, Marea Britanie, India etc.) cunoscând un apogeu în anii ’80 şi continuând bine până după anii ’90. Dar aici este deja un alt subiect de discuţie care îl vom aborda probabil cu o altă ocazie.

Aş dori să citez nişte pasaje din acestă carte legate de cum observă Bloom interacţionarea şi atracţia reciprocă dintre studenţii americani:

· “Când survine căsătoria, de obicei ea nu pare să rezulte dintr-o decizie şi o voinţă conştientă de a-ţi asuma responsabilităţile. Cuplul a trăit împreună mult timp şi printr-un proces aproape imperceptibil, s-a trezit căsătorit, deopotrivă ca să-şi respecte convenienţele şi din pasiune” (p. 142)

· “<<Relaţii>>, nu poveşti de dragoste – asta au ei” (p.145)

· “Studenţii despre care vorbesc sunt conştienţi de toate alternativele sexuale, le-au introdus foarte devreme în viaţa lor şi simt că toate actele sexuale care nu implică vătămarea reală a altora sunt licite. Ei nu consideră că ar trebui să se simtă vinovaţi sau ruşinaţi în legătură cu sexul. În şcoală li s-a predat educaţia sexuală, de tipul <<lăsaţi-i să decidă singuri valorile în legătură cu faptele biologice>>(observaţi limbajul eufemistic pentru riscul de a contacta boli generice sau în legătură cu avortul n.n.) (…). Trăiesc într-o lume unde sunt înconjuraţi de cele mai explicte discuţii şi descrieri ale sexului. Nu se tem prea tare de boli venerice. Mijloacele contraceptive şi avortul le-au stat la dispoziţie încă din pubertate” (pp. 122-123).

· “Relaţile fetelor cu băieţii au fost mai puţin supravegheate ca niciodată. Nu sunt de-a dreptul păgâne, dar există o familiaritate nepăsătoare cu trupurile altora (…). Nu se pune un preţ special pe virginitatea proprie sau a partenerilor”. (p 123)

Mă opresc aici.

Recunoaşteţi că aceste descrieri s-ar putea potrivi prietenilor dvs., copiilor sau chiar vouă înşivă? Ei bine aflaţi că această carte a fost scrisă şi publicată în America, în anul 1987 şi descrie generaţia anilor ’80. Lucrurile s-au schimbat tare mult de-atunci nu-i aşa ? Nu mai avem nici educaţie sexuală, nu mai avem nici relaţii în loc de căsătorii. Copii noştri nici nu mai trăiesc unul cu altul în loc să se cunune la biserică. Nici SIDA nu mai avem, nici prezervative, nici nu se mai vorbeşte atâta despre sex ca în anii 80’. Ba bine că nu !

Cum a fost posibil acest fenomen. Eu pun toţi banii pe găselniţa americană de a-ţi exporta cultura direct prin televizor. Industriei Holywood-ului (mai mult wood-adică pădure, trăim ca-n codru, în copaci şi mai puţin holly – sfânt, de fapt chiar deloc, poate doar după standardele New Age) i se datorează totul. Recunoaşteţi genul de filme din seria celebră care a făcut furori şi la noi „American Pie” ? Sunt multe de genul acesta. Mai enunţ „Euro Trip” , Sex-Drive (sau sex-excursia tradus în cinematografe), „Orgazmo” (foarte incitant), „Easy-A”, „She-s out of my league” şi multe altele. În filmele enumerate acţiunea se desfăşoară în universităţi sau licee.

În aceste comedii foarte la modă, gen American Pie în care drăguţeii de studenţi americani neexperimentaţi în ale sexului (yeh, right) şi virgini (vai ce ruşine !), au primele contacte de acest gen când sunt în ultimul an de liceu (că nu dă bine să ajungi în halu’ ăla la facultate că râd alţii mai mari de tine) ori chiar în timpul facultăţii. Fac tot felul de pozne nostime de te umfăl râsul. Râzi să te prăpădeşti şi subconştientul lucrează.

Am citit la unii sfinţi părinţi contemporani care atenţionau că tinerii se strică în licee şi facultăţi. Ce coincidenţă !

Bine aţi venit în minunata lume nouă neoliberală de sorginte americană !

Long live the american way !

(va urma)